De ce ne scufundam...?

[codrea]

Sigur, raspunsul la intrebarea din titlu, pentru marea majoritate de pe acest forum, e destul de simplu...din dragoste de mare, din pasiune, din dorinta de ceva nou, pentru agrement, etc. Mai exista, insa, o categorie, care n-a fost abordata aproape deloc prin topicurile de pe aici. Vorbesc de cei care care se scufunda din simt civic, pentru ca doar asa pot atrage un semnal pentru degradarea continua a mediului marin si implicit a biodiversitatii marine.
Fara a dori sa fac reclama aici, vreau sa va atrag atentia asupra activitatii desfasurate de membrii Oceanic Club Constanta (Societatea de Explorari Oceanice si Protectie a Mediului Marin) un ONG care se bazeaza foarte mult pe voluntariat. http://www.oceanic.ro
Am avut ocazia sa-l cunosc personal pe Razvan Popescu-Mirceni, directorul coordonator al clubului si pot spune cu mana pe inima ca este un tip deosebit, cu un suflet mare, cu o energie in el - ca sa citez un prieten comun - "cat centrala de la Cernavoda", un tip care si-a transformat profesia in pasiune.
Daca sunteti atrasi de cauza nobila a acestui club aveti pe pagina de internet datele de contact.

[VALI]

eu ma scufund pentru ca ma simt mai bine in apa decat pe uscat
ma misc mai usor, e mai liniste, e altceva
fara apa sunt mort
deja cred ca nu mai e vorba doar de pasiune, ci de simbioza...una la nivel psihic....

[Bodanel]

La mine cred ca e din pasiune. Mi-a venit foarte greu cand am venit in Bucuresti sa ma obisnuiesc vara sa nu merg la balaceala(inclusiv free-diving). De mic mi-a placut apa si nu cred ca voi renunta vreodata.

[evic29]

ce sa mai zic de la 6 ani am facut polo pe apa )
deci luarea brevetului de scuba a fost ceva normal
acuma din pacate nu mai am timp suficient sa merg la bazin si imi lipseste foarte mult, desi antrenorul ma tot cheama la o balaceala
ei trebuie sa recunosc sub apa cu echipament e superb


ape limpezi

[PETER]

Pe mine ma anima dorinta de aventura, de a descoperi ceva nou. Imi surade f tare ideea de scufundari la epave - duminica am programata o scufundare la You Xiu, prima mea scufundare la o epava in Marea Neagra.

[luura]

Eu, la inceput, din "obligatie"... toti cei din familia sotului sunt scafandri, socrul e instructor, deci eu eram un fel de outsider. Intre timp, insa, am inteles si eu de ce sunt atat de pasionati si abia am asteptat sa treaca perioada de refacere de dupa nastere - de acum 2 luni - ca sa pot sa incep serios. Am apucat sa fac doar 4 scufundari inainte sa raman insarcinata dar sper din suflet sa nu ma opresc aici, e prea prea prea frumos!

[scubamario]

Mie mi sa intamplat ceva aproape magic acum ceva timp.
Dupa servici, pe perioada unei veri aproape in fiecare zi inotam cam 1km si la un moment dat dupa ce trecea oboseala simteam ca mai pot inota inca de 3 ori pe atat si parca te contopeai cu apa.Era prietena ta ,te ajuta sa ajungi undeva.
Acest lucru este valabil pentru mine si astazi la scuba,incerc sa privesc apa ca pe un prieten care te poate ajuta si nu ca pe un dusman.

[Misa]

Eu sunt fascinat de apa insa din lipsa de timp nu m-am ocupat f mult si de acest sport, inotul. Am un prieten apropiat care face scufundari de 4 ani dar pana nu a tras de sotia mea sa ma trimita ea la scufundari nu m-a interesat...cred ca eram prea lenes. Nici ea nu a reusit sa ma faca insa atunci cand am primit cadou de ziua mea de la nasi un costum de scufundari luat de la XSport am realizat ca e prea mare agitatia in jurul meu...si m-am dus la scufundari.

In prezent, dupa 27 de scufundari in Mai - Iunie pot sa zic ca mi-am gasit adevarat pasiune RECREATIONALA in viata asta. In Egipt mi-am lasat sufletul si m-am intors mai gol...atat de gol ca am vrut sa plec inca o saptamana in cautarea acestui suflet...suflet care totusi nu a fost dovedit metafizic ca exista. In prezent sunt ca un mic drogat, disperat de viata care-si planifica excursiile la scufundari pt urmatorul an de zile.

Iubesc sa golesc vesta, sa simt ca trag din regulator si sa fac primii pasi spre fundul marii!