povesti

[eugen]

As vrea eu, dar nu reusesc.

[eugen]

In ziua in care Radu, Bogdan si Roxana s-au

scufundat pentru prima oara in Sharm, soarele se

topea deja in mare la 8 dimineata. Suntem pe vasul El

Fateh Kareim, "Drumul Fericirii". Vasul e mic in

comparatie cu Dream Sea al nostru si ne e greu sa ne

miscam printre cutiile cu echipament ale celorlalti

scafandri. Impartim vasul cu Dolphin Diving, cu rusii.

Azi ne scufundam in parcul national Ras Mohamed in

Valea pestelui Jack. In cele 45 de minute de

navigatie, avem abia timpul necesar sa ne pregatim

echipamentele, centurile de lestare si sa facem

briefingul. Le povestesc ca numele acestui loc vine de

la pescarii care braconau in timpul noptii bancurile de

Jackfish. Jackfish e un pradator de dimensiunii unei

gaini, cu frumoase pete albastru fosforescent pe

spate. In lunile de vara, Jackfish vin in bancuri imense

sa vaneze sardinele aduse de curenti in valea de

nisip marginita de gradina de corali. Dar noi nu avem

vreme sa-i cautam. Sarim in apropierea unei caverne

pe un perete ce coboara vertical la 70m. E

scufundarea noastra de verificare si lui Bogdan, in

costumul lui calduros de 7mm, ii i-e greu sa coboare.

Chemam vasul in deriva de doua ori sa ne mai dea

lest si in final, impanat cu 14 kile, Bogdan coboara in

expiratii extenuante. Roxana, micuta ca o buburuza,

imi semnaleaza cod rosu la urechi asa ca o luam

incetisor urmand peretele la mana dreapta intr-un

curent mic. Bogdan fornaie si croncane in detentor

necajit de lestul suplimentar. Cu Radu o

supraveghiem pe Roxana si apoi uitam de tot. Ne

intampina un platou de nisip cu o stanca de coral. O

ocolim urmarind doi pesti meru ce-si faceau siesta

micului dejun pe nisip. Au dinti albi ascutiti ca niste

ace si pete mici rotunde pe spate. Le semnalez

prezenta celei de-a doua caverne. Iesim din conul de

umbra al peretelui, se face lumina, dar nu lumina

aceea terestra care vine de peste tot, lumina marina

vine in valuri, isi schimba nuantele. Prindem usor

adancime printre coralii broccoli, mana mea intinsa le

spune: uitati-va acolo, si acolo si acolo. Se aude vag

elicea vasului nostru care se indeparteaza si urechea

mea asculta atenta respiratia scafandrilor mei, ma

concentrez la pulsului acestui ceas nevazut. Minutele

se scurg incet in cadranul computerului meu, mai

coboram putin pe acest platou care se largeste spre

albastru. Intre valurile acestor culori ma simt acasa

si creste inima in mine ca o paine calda la gandul ca

sunt aici cu romanasii mei. Ajungem si in valea

pestelui Jack, aceasta soseaua de nisip marginita de

coline de corali. Scafandrii mei urmaresc reciful drept,

dar mintea mea stie ce e dincolo de aceasta vale,

curentul puternic, marii baracuda, pestii platax si apoi

abisul. Bogdan semnaleaza primul 100 de Bari, urcam

incet la palierul de 10m si-l trec pe octopus la palierul

de siguranta sa mai prelungim putin frumusetea

acestei prime scufundari. Radu supravegheaza tot cu

un ochi atent. Lansez parasuta de deriva si iata-ne

apoi din nou in soare inspirand adanc briza calda din

desert. Nici nu stiu ce sa-i intreb, v-a placut? O vad

pe Roxana cu un zambet pana la urechi si atunci

rasuflu si eu usurata. Ne-am descurcat cu bine cu

totii.

[peret]

Merci de poveste! Frumos! Frumos!

[eugen]

Bogdan ii spune "haul", eu ii spun "acolo unde ochii mei n-or sa ajunga" si Vali ii spune "marele albastru". Ne scufundam azi in Eel Garden (Gradina anghilelor) in parcul national Ras Mohamed si imi spun ca prietenii mei sunt de-acum gata sa guste adrenalina primilor pereti. Setea acestui abis abia descoperit ii va mistui pe toata durata zilelor de scufundare, oriunde ne-am scufunda de-acum. Imi doresc sa simt si eu din nou senzatia primului hau, dar mie abisul mi-a devenit atat de familiar...Seara cand vor pune capul pe perna, in spatele ochilor inchisi, vor cobori inca si inca pe acesti pereti, chiar acolo unde ochii mei n-or sa ajunga. Gradina anghilelor e o panta de nisip bombata de o umflatura nevazuta. Anghilele creion sunt lenese in dimineata aceasta, le privim unduindu-se in nisip. Apoi ne intampina buza peretelui, recif mana dreapta. Gasim o anemona portocalie la 18m cu o familie de nemo si, nu mai departe de un brat, o tepoasa stea de mare de dimensiunile unei pizza. Dracul de mare (Acanthaster planci) e acoperit de spini veninosi, se taraie pe crenelurile peretelui in cautarea coralilor de piatra, redutabil devorator. Din familia Echinodermelor, Dracul de mare e capabil sa supravietuiasca unor catastrofice rani regenerand repede partile ranite alecorpului sau. Peretele se adanceste verical. Bratul meu indica primul canion cavernos inchis intr-un con de umbra. Peretele e aici acoperit cu gorgonii violete, mici ca niste evantaie. Le fac semn sa se uite de aproape la dantela acestor gorgonii, dar Radu e atras de caderea canionului, Bogdan e total pierdut in viziunea haului, iar Roxana ne urmareste cuminte cu miscari de mamaruta. Ajungem si la coralul bradut la 20m unde gasesc un mititel Falconfish (Longnose Hawkfis - Oxycirrnites typus). Nasucul lui e alungit ca o trompetuta, iar inotatoarea dorsala in forma de perie prezinta tepi. Harta pielii lui e o insiruire de patratele alb-rosu. Longnose Hawkfish nu inoata in albastru, topaie mai degraba pe acele coralului bradut. Gasim si o nudibranch pijama, un mic melc fara cochilie cu dungi colorate de pijama. Urcam spre palierele superioare. Valurile de lumina se pierd in coralii broccoli violet pal. Tragem de fiecare minut, de fiecare respiratie sa stam cat mai mult. 55min total time. Bravo, baieti!

[scubamario]

Bravo si tie!

[VALI]

superb, ca de obicei!!!!

[eugen]

In linistea noptilor mele egiptene ma gandesc mereu la ea, la Evghenia. In verile acelea toride cand lucram pe Thalassa in Turcia, intructorii faceau multe scufundari de introducere, adica scufundam turisti veniti in vacanta in Bodrum si care nu aveau nici un brevet. Multi dintre ei nu facusera nici macar snorkeling in viata lor. Se facea un briefing detaliat in toate limbile apoi saream. O echipa ii pregatea pe platforma si ni-i trimitea in apa unul cate unul. Scufundarea dura 30 de minute la o adancime de maxim 5m, timp putin sa arati multe lucruri si sa oferi o amintire de neuitat. Eu imi ziceam ca le ofer un vis si pentru nimic in lume nu mi-as fi permis un esec. Nici nu stiti cata energie si competenta sunt necesare sa poti oferi un vis marin. Si ea a sarit. Am prins-o in brate sa diminuez socul contactului cu apa si spaima ei, dar cand i-am atins umarul stang m-am cutremurat. Fetei ii lipsea bratul de la umar. Imbracata cum era cu neoprenul, nu mi-am dat seama cand am vazut-o pregatindu-se pe platforma. "My name is Ligia" i-am spus zambind, nestiind nici macar ce limba vorbeste. Si ea mi-a raspuns "Evghenia", s-a luminat toata si-am stiut ca-si va invinge spaima si ca are incredere absoluta in mine. Am plimbat-o pe Evghenia cu tot sufletul, cu mare grija sa o pot atinge sa ma simta aproape. Nu mai stiu ce am vazut. Am cules o scoicuta mica cat o unghie, sidefie, si i-am oferit-o. I-am pus-o sub maneca singurei ei maini. Vroia pe platforma sa-mi spuna cat de mult i-a placut, dar eu nu vorbeam ruseste si nici ea nu stia altceva in engleza. Mi-a zis Senkiu. Ne-am strans mainile intr-un gest de adanca afectiune. In vara urmatoare am primit la centru o vedere de la Moscova. Ce mi-a scris Evghenia nu va spun, tin totul pentru inima mea.

[VALI]

of...saracuta de ea :(:(
mare curaj ai sa bagi in apa oameni care nici snorkeling nu au facut....

[FireBath]

Viteza, trafic aproape liber, noapte dar pace o liniste care prevesteste furtuna. Este marti dimineata ora 4, ne indreptam somnorosi dupa 2 ore de somn spre aeroport. Ajungem pe otopeni si viata incepe sa prinda viteza. Zbor. Munchen 8 ore de vizitat, frumos oras, rapid. Zbor. Dubai nimic de vazut e prea ceata, terminalul 3 e mare, rapid. Zbor. Incep sa se vada mici insule planam frumos deasupra lor sunt atat de mici. Aterizam pe Hulhule aeroport Male, 32 de grade Celsius soare puternic. Traversam pista pe picioare si intram in aeroport aer conditionat la maxim, ne e frig. Incepem sa incetinim, bagaje, semnez ca nu sunt bolnav de gripa, masti pe fata pentru personalul maldivian, trebuie sa asteptam sa vie salupa dupa noi, 9 dolari o cafea si o apa plata. 60 de mile pe ora viteza, 40 de minute si suntem pe insula. e trecut de pranz nu au camera rezervata pentru ca am intarziat (initial trebuia sa zburam Munchen - Male) primim un bungalow pe plaja. Sotia hai sa facem un dus ca mirosim a avioane. Eu fuck dusul ma gasesti in laguna. Apa transparenta, ireala usor verde albastrui. Am uitat sa ma incalt cu booties, nu regret desi coralul mort ma inteapa, nu mai conteaza voi pluti in curand. Pasesc in acvariu si ma balacesc. Pasind usor, incaltata regulamentar, imi vine nevasta, in mana are bootiurile mele, mastile, snorkel, labele noastre, aparatul foto. Zice fuck dusul. Am stat vreo 6 ore in apa. Am dormit 13 ore. Ne mutam in vila de pe apa si mergem iute la divecenter. Gasim un tip blond foarte relaxat pe numele lui Simone, italian de pe langa Venetia mai precis din Mestre. El impreuna cu pretenul lui Salvatore si cu o japoneza pe nume Naoco sunt dive masterii de pe insula. Ne explica el ca trebuie sa facem un reef dive de control si ne spune ce si cum sa facem tot la 3 vorbe baga cate un "relax, take it easy" ne arata organizarea scufundarilor care e un tabel pe care scrii cand vrei sa faci scufundari o rubrica pentru dimineata una pentru dupa amiaza. daca te scrii si nu vii nu e nici o problema daca nu te scrii si vii iar nu e nici o problema totul e "relax, take it easy" facem un brefing rapid si ne ducem in laguna la prima scufundare, echipamentul il aduce Raju (un maldivian) pe un carucior, ne echipam in apa si facem prima scufundare 12,7 metri adancime maxima 57 de minute cu butelie normala (decidem sa trecem pe cea de 13 L), 30 de grade temperatura apei pe computer, 32 de dolari, am inchiriat doar bcd, aer, lest. Celelalte scufundari sunt mai scumpe 47 de dolari cu echipamentul descris anterior. Am invatat sa ne modificam flotabilitatea doar cu aerul din plamani. Ne-am informat la venire despre divespoturile din vecini si ne-am inscris la o noua scufundare. Am sa scurtez povestea mentionand locurile de scufundare si impresii. Toate scufundarile le faceam ca la 5 stele intrii in apa te duce curentul pana nu mai ai aer acolo iesi la suprafata si vine barca dupa tine.
1. Aquarium - coltul unui recif vizitat in curent mic multi pesti de toate culorile, prima broasca testoasa. vizibilitate 10-20 de metrii usor intunecat (era innorat afara) 53 minute temperatura apei minim 29 grade peisaj sec o panta abrupta cu corali mici foarte colorati.
2. Manta point - temperatura 29 grade adancime maxima 15m 70 de minute (vreo zece din octopusul lui Naoco) un mic recif intre doua insule unde vina manta la cleaning bay stai practic la 15 metri pe burta sprijinit de corali si privesti imensitati de 4 - 5m practic zburand in fata ta la distanta intre 10 si 2 metri. Superb loc cand am ajuns erau 6 manta dar am ramas doar cu una pentru o perioada mai lunga. am plecat cand nu mai aveam aer erau vreo 6 grupuri de divers plasati in jurul coralului. Cea mai lunga scufundare din cariera pentru noi.
3. Kani corner - e vizavi de Aquarium aceleasi conditii doar ca lumina mai buna pentru ca era soare afara adancime maxima 21.2m personal record am vazut 2 reef shark la distanta de 20 de metri, sunt foarte sfiosi. plin de pesti broaste testoase chiar si manta.
4. Banana Reef - un recif in forma de S (nu stiu de ce ii zice banana probabil ca o parte a lui e usor mai lunga si seamana cu o banana) vizitat in curent mediu, recif cu surplombe sub care pestii iti faceau loc sa te aperi de curent, canale in recif cel mai frumos peisaj, am labe twin jet si cu tot efortul de care sunt in stare contra curentului doar stateam. Simone zice ca se poate si mai rau.
Probleme cu o diverita care avea probleme sub apa cu urechile pentru ca ii zumzaiau in continuu ca si cum ar auzi soapte solutionate la suprafata cand a aflat de la noi ca Simone canta sub apa. Ne-a explicat Simone de ce piramidele sunt facute de extraterestrii sau de o familie de genii care a murit de mult (a stat vreo 4 ani si in egipt) pentru ca egiptenii de azi i-au facut baia si dupa ce au varuit-o au dat-o jos penca uitasera sa ii pune scurgere.Am invatat o alta perla de la acest italian care cand trebuia sa faca cel mai mic efort birocratic (asta include stampilele pe logbookurile unora) exclama "Ahhh, iu distroi mi !!!".
Am invatat si sa respir mai "domneste". Una peste alta foarte faina experienta.

[eugen]

Va doresc tuturor Craciun fericit, Un An Nou Fericit si numai bucurii, sanatate, masa imbelsugata, prietenii si cei dragi aproape. Si sa faceti cat mai multe scufundari in anul care vine.

Sarbatori fericite!

[peret]

Multumim la fel!!!!

[eugen]

La Sudul insulei Tiran, unde ma scufund de putin timp, accesul vaselor celorlalte centre e interzis. Insula aceasta minunata, pustie, arsa de soare si batuta de vanturile cele mai puternice, ascunde la Nordul ei, pe partea Arabiei Saudite, o laguna imensa de un albastru curat si limpede ca un vis. In laguna partii estice, de partea peninsulei Sinai, zilnic puzderie de vase cu scafandri si snorkeleri se adapostesc pentru orele mesei si ale siestei. Sudul insulei e pustiu, protejat de o coasta abrupta terasata cu linii marine, nivelul marii a coborat treptat in mii de ani. Pe insula se afla mica baza militara a fortelor internationale si un aeroport militar. Celelalte centre nu au permis de amarare si scufundare in aceasta zona. La coltul Sud estic al insulei se afla un far alb, il numim Light House. Un imens curent marin se invarte in cercuri largi de partea stramtorii Aqaba si un altul de partea sudica a insulei, ceea ce face ca intreaga scufundare sa se desfasoare in zigzaguri la diverse adancimi intre doi curenti. Bancuri bogate de pesti sunt prinsi aici ca in capcana. Traversam stramtoarea Aqaba in zodiac. Motoarele zodiacului Tornado sunt puternice, doua motoare Yamaha de 250, capitanilor le e totusi greu sa strabata razant stramtoarea. Sarim in valuri si ne improasca stropi de apa de peste tot. Ca toate colturile, coltul de la Light House e un platou larg ce se termina intr-un perete abrupt. M-am obisnuit de mult timp cu ideea ca, o data ajunsi la perete, n-o sa mai zarim fundul. E imens de adanca stramtoarea Aqaba. Incepem scufundarea inainte de platou coborand usor pe un perete abrupt. Suntem manati de un curent rapid. Cu cat ne apropiem mai mult de platoul de la colt, cu atat curentul prinde forta. Dar azi e putin adormit si ne e usor sa ne deplasam. Ador curentii acestia ce involbureaza Marea Rosie. Zaresc adanc platoul de nisip ce urca in diagonala spre colt. Sunt cateva gorgonii mari ce-si desfasoara corola, reciful prinde viata cu cat ne apropiem de colt. Suntem dintr-odata impresurati de un amalgam de mii de pesti albastri, Triggerfish cu dintisorii rosii. Coada lor e in forma de randunica, tivita cu albastru fosforescent. Se deplaseaza in toate directiile intr-o minunata dezordine de acvariu, apoi cad toti deodata ca o ploaie si iar o iau razna. Sunt mii, mii, mii... Ma las leganata de dezordinea acestui acvariu. Ma astept sa ne loveasca curentul din fata. Nu pot estima inca forta acestuia. Daca nu suntem atenti, ne putem trezi impinsi in albastru intr-o clipita. Le fac semn scafandrilor mei, lipiti-va de platou si inaintam cu maxima precautie printre corali. Sunt atenta la cea mai mica schimbare a directiei in care inoata pestii. Curentul isi schimba intr-adevar directia. Am zarit de departe o pisica de mare. Doarme in nisip. Cand sunt in plina activitate, pisicile de mare scruma in nisip ca purcelul in noroi. O inconjuram si ne asezam pe burta linistiti in jurul ei. Ea are culoarea nisipului. Marginile corpului ei, pe care le foloseste in unduiri cand inoata, sunt striate cu nervuri verde fosforescent. Ochii ei sunt aurii cu pupila neagra, ingusta. E o fethertale ray. Coada ei e lunga si puternica de grosimea unui bici, se termina intr-un evantai pe care pisica-l desfasoara numai cand inoata. Remarc lipsa spinului la coada. As vrea sa o ating. Aceste pisici de mare sunt atat de timide. Fethertale Ray se camufleaza de regula in nisip, uneori ii zaresc doar ochii si forma corpului. Apoi ne paraseste inotond in susul platoului. Intalnim alte pisici de mare, de dimensiuni mai mici, Bluespotted stingray. Ele au pete rotunde de albastru fosforescent pe spate si ghimpele de la coada e foarte vizibil. Acestea nu se camufleaza niciodata in nisip. Vizibile, cad usor prada vanatorilor marii: rechinii, baracuda, tonul, chiar si Napoleonul. Ne opreste curentul si o luam usor inapoi ridicandu-ne spre palierul de siguranta. Lumina soarelui e aici puternica si culorile coralilor sunt vii. Terminam scufundarea impresurati de alte bancuri de pesti fusilieri. Robert imi face semn cu incantare Sunt peste tot, peste tot, si descrie cu bratul un cerc larg. In zodiac, in bataia vantului si a stropilor, ne zambim fara cuvinte. Pe buze am inca gustul sarat al marii.

[Pyro]

Am o nedumerire, asta-i forum de literatura?

[scubadiver.ro]

Nu. este un forum in care fiecare este liber sa isi povesteasca propriile experiente de la scufundari.
Oricum, observ ca din singurele doua posturi pe care te-ai obosit sa le scrii pe forumul scubadiver, in ambele ai cate o problema cu colegii nostrii de pe forum.

Iti citez posturile:
---------------
Postby Pyro on Mon Sep 11, 2006 8:43 pm
o gramada de exhibitionisti la postul asta, naiba stie ce faceti pe sub apa.
---------------
Post by Pyro on Mon Mar 15, 2010 12:20 pm
Am o nedumerire, asta-i forum de literatura?

-------------
Incearca sa fii un pic mai creativ si sa ai o atitudine constructiva fata de comunitatea de scuba din Romania.
Asteptam urmatoarele tale posturi cu informatii / experiente / etc de la scufundarile la care ai participat.

[Bimbo]

intotdeauna am preferat sa citesc povestirile lui eugen pe acest forum .decit postarile copi-peist omniprezente in alte parti,intresante uneori-dar atit! Cel mai remarcabil lucru la Eugen ,nu este numai talentul literar iesit din comun,unic in lumea scafandrilor, ci experianta reala ,existenta povestirilor si intimplarilor descrise petrecindu-se De-ADEVARATELEA!!