epava Thistlegorm

[eugen]

Sunt multe detalii despre acest subiect in Excursie Hurgada, topicul Diverse. Daca mai doresti si alte informatii raspund cu placere.

[divefilm]

Draga Eugen, cred ca trebuie sa faci o investitie serioasa intr-un blitz extern.
Pozele postate nu pot fi corectate in Adobe Premier. Lipseste culoarea rosie.
Daca tot faci poze poti scoate intr-o zi un album si poti face astfel rost de multi bani; :-)
Se cauta tot timpul fotografii de foarte buna calitate.
O scula buna si ochiul artistului.
Iti recomand:
http://www.seaandsea.jp/products/digita ... setup.html

[eugen]

Va multumesc pentru recomandare. Eu m-am consolat de mult, fotograful familiei e sotul meu Alin. El are tot echipamentul necesar si fotografiile lui sunt ceea ce trebuie sa fie. El vinde din cand in cand la reviste, eu ii scriu articolele aferente. Nu fotografia e pasiunea mea de capatai. Eu imi focalizez energiile in ceea ce stiu mai bine. Cum ghidez mult si predau mult, nu am aproape niciodata timp sa iau camera cu mine. Imi ramane sa apreciez munca altora in acest domeniu.

[divefilm]

Poate il rogi pe Alin sa posteze citeva fotografii de la Thistlegorm.

[eugen]

Chiar in conditiile cele mai favorabile, sunt cateva locuri in care ma scufund frecvent si pe care le privesc cu triplul atentiei, locuri in care spiritul meu e in maxima alerta: epavele si peretii. Ultimul Thistlegorm l-am facut in conditii minuate, am ajuns primii la epava, marea dormea inca, valurile nu se trezisera nici ele, vizibilitate de oglinda, mare calda la 24 grade, vant putin. Frematam de bucurie la gandul ca nu aveam nici un scafandru cu aer, toti cu nitrox, deci nu urma sa raman de paza pe parama la deco stop sa verific computerele celor care urca, palierul va sa fie scurt chiar si pentru cei cu 50min de imersiune. Era voie buna pe vas, ne scufundaseram impreuna ultimele 5 zile.

Colegul meu Alex coboara si leaga vasul in partea sfaramata a epavei la 25m. Pe cand trebaluia el sub apa, apare intr-o secunda un alt vas, se lipeste de al nostru cu tupeu cu platforma incalecand parama pe care Alex se chinuia sa o lege. Apuc sa-i strig capitanului nostru: what the hell he thinks he's doing? Capitanul acestui vas latra ceva la al nostru, al nostru se enerveaza si-l cearta. Isi pune elicea in miscare si se misca doi metri mai incolo, Ghidul lor sare sa lege vasul lor. Alex apare la suprafata cu fata in flacari. Mi s-au invartit urechile auzind cuvintele aspre pe care le striga Alex capitanului acestui vas, nici nu stiam ca Alex stie asa cuvinte urate. Apoi imi explica mie, mi-a trecut elicea pe deasupra capului. Totul s-a petrecut in mai putin de un minut.

Dau semnul de coborare grupului meu, 5 farmacisiti si un medic, 2 CMAS ***, 2 CMAS ** si 2 Padi Rescue Diver, toti cu mai mult de 200 scufundari la activ. Pe la 5m unul din ei imi face semn "problema ureche", Il stiam putin racit asa ca o luam mai incet cu coborarea noastra. Ceilalti din grup coboara fara probleme, conform briefingului, urmand sa ne regrupam la baza paramei. Ii vad jos cuminti tinandu-se de parama si privindu-ne. Philippe depaseste momentul critic urechilor lui si coboram incetisor cand il vad dintr-odata pe unul din farmacistii mei urcand pe parama cu mainile crispate. Imi dau seama ca s-a taiat la mana, isi apasa cu degetele rana sa opreasca hemoragia. Arata-mi ii spun si cand imi arata un val de lichid verde, ne impresoara, ca o cerneala. Du-te sus ii spun, tu ti-ai incheiat scufundarile pe azi. Imi face semn ca intelege si urca. Restul scufundarii a decurs asa cum trebuia. Avand curentul slab, am vizitat exteriorul. Clientii mei au putut sa se bucure de toata panorama si de toti pestii mari de la prora, au filmat, au fotografiat, au privit... Mie imi statea ca un cui in minte scafandrul ranit. Il stiam totusi in maini bune, Alex ramasese la supervizare, medical box-ul nostru era bine echipat, avem inclusiv trusa de mica chirurgie, Alex a lucrat 8 ani ca infirmier intr-un spital.
Medicul din grupul meu ii verifica rara si ma anunta, trebuie cusuta in 5 ore, nu o pot coase aici, are nevoie de anestezie locala.

Pe cand ne faceam noi intervalul de suprafata vad o scafandra pierduta la suprafata printre vase. 0bari in butelie, nu-si amintea nci numele vasului, nici numele centrului. Imi povesteste ca era cu prietenul ei si cu ghidul, ca prietenul ei a ramas fara aer si ghidul i-a dat octopusul, ca ei i-a fost frica si a urcat la suprafata, nu facuse nici un palier. Ne dumirim noi de pe ce vas vine, o ia Alex si o tracteaza catre vas. Dupa 10min apare si ghidul ei, habar nu avea de consumul de aer al scafandrei lui.

Facem a doua scufundare, parasim epava, ajungem cu bine si in timp in port. Merg la spital cu scafandrul meu; 11 copci.

Ce se intamplase? Pe cand ne asteptau ei, Laurence vede parama vasului vecin cu se desprinde, cel al carui elice ii survolase capul lui Alex. Intr-un impuls se repede sa o apuce si se taie in otelul paramei.

Completand raportul de accident ma gandeam cum ne paste neprevazutul sub apa si cat de rapid se intampla cand se intampla.

[Misa]

Holy shit!!! Ce zi ai avut!!! Bine ca s-a terminat doar cu atata!

[Alex]

da... bine ca a fost ok pana la urma

hey.. Misa ... ce inseamna " holy shit " ?

[Misa]

da... bine ca a fost ok pana la urma

hey.. Misa ... ce inseamna " holy shit " ?

ceva nu atat de nasol ca "very holy shit"

[Alex]

da... bun raspuns

[divefilm]

Hai sa ne gindim la scufundarile facute la Thistlegorm revazand filmuletul
http://www.youtube.com/watch?v=luCz7j7Nrkc

[eugen]

Diminetile epavei Thistlegorm sunt inca calde. Orasul doarme, marea si nisipul dorm, doar un cargo trece intr-o tacere desavarsita prin stramtoarea Tiran. Scafandrii mei vin cu cutii de micul dejun. In port, in asteptarea permisiei de plecare, desfacem cutiile si eu ma inghesui la prajituri: una de la Novotel, una de la Sofilel, alta de la Hilton. Pe vas analizam buteliile de nitrox chiar inaite de plecarea vasului. Soarele se ridica brusc, e dintrodata ziua si noi ne culcam pe platforma in bataia vantului. Vantul sufla puternic in Gubal, valurile se ridica, inainte sa readorm ma gandesc clopotul epavei, e acasa la batranul Hatem. Cand Falco l-a descoperit era acoperit in intregime de corali, a trebuit sa razuie coralii cu un cutit ca sa poata citi faimosul nume Thistlegorm. In zgomotul vantului si al valurilor aud acest clopot ding, ding ... gata am adormit. Ma trezeste echipajul la micul dejun, e voie buna, radem, mai verificam o data echipamentele, verificam si corzile de coborare.

In noaptea aceea nefericita de 5 spre 6 octombrie 1941 doar 2 oameni erau treji, ofiterul radio Ray Gibson si Donkeyman, mecanicul responsabil cu intretinerea luminilor si a caldurii. Pana la acea ora, trebuie sa fi fost 4 dimineata, ofiterul Ray Gibson pandise undele radio in asteptarea unui apel care le-ar fi dat unda libera sa se indrepte spre Canalul Suez. Traseul navei Thistlegorm era prin Canalul Suez unde urma sa se descarce materialul pentru armata terestra. Cum inamicii desfasurau manevre active in Portul Suez, Capitanul William Ellis a considerat ca vor fi mai in siguranta ancorati in stramtoarea Gubal. Ofiterul Ray Gibson a auzit mai intai un zgomotul inconfundabil al dezastrului pe punte si in urmatoarea clipa exploziile l-au trantit in aparatele de transmisie. S-a ridicat si a iesit din camera de transmisie. Nu stia exact ce se intamplase, fusesera bombardati? torpilati? Vasul era cuprins de flacari, parca se facuse dintr-odata ziua. La lumina acestor flacari pilotii celor doua avioane Heinkel au zarit-o pe Rosalie Moller si doua zile apoi s-au intors si au scufundat-o si pe ea. In drumul sau spre punte l-a intalnit pe Harry Bansell, unul din cei 5 ingineri, confuz, imbracat doar cu pantalonii de pijama. "V-a trebui sa parasim nava, i-a spus Ray Gibson, incercand in acelasi timp sa-l si sprijine, nu te pot lasa sa pleci de pe o nava a Majestatii sale in panataloni de pijama" Asa ca l-a ajutat pe Harry Bansell sa se imbrace. A vazut ca una din cele doua veste de salvare din camera de transmisie era inca in stare buna si i-a pus-o lui Harry Bensell. Puntea ardea. O parte din tunari dormeau pe punte, le era prea cald in cusetele lor. Cand i-a surprins explozia au cazut pur si simplu in apa si nimeni n-a mai putut face nimic pentru ei. O parte a avut timp sa-si puna vestele de salvare si sa ajunga pe HMS Carlisle, altii au sarit ei insisi in apa si luminitele fosforescente ale vestelor lor de salvare luceau peste tot. Ofiterul Ray Gibson si ceilalti i-au ajutat pe cei cazuti in apa sa urce pe HMS Carlisle. Au vazut cu totii cu uimire o dunga rosie coborand ca o lava spre calele inferioare si in secunda urmatoare cerul s-a acoperit de o ploaie de cartuse fosforescente, iar nu peste putin s-a auzit ultima explozie masiva si vasul s-a dus pe fundul marii. In cautarea oarba a camarazilor lor, supravietuitorii au auzit un tipat ingrozitor in noapte. Unul dintre camarazi sarise si el peste prora si nu se stie din ce motiv si-a parasit camarazii si a inotat de unul singur spre HMS Carlisle. Rechinii i-au curmat viata.

[Misa]

Frumos. Multumesc.

[eugen]

Imi place foarte mulkt observatia pe care o face John Kean in cartea sa despre epava Thistlegorm. Intrebat de sute de scafandri si elevi "Cat ne vom mai putea scufunda la Thistlegorm?" John Kean le-a raspuns: "Atata timp cat o vom respecta si vom avea grija de ea".

[eugen]

Acesta nu a fost cel mai frumos Thistlegorm pe care l-am vazut si nici atat de frumos pe care as fi vrut sa il ofer prietenilor mer, a fost pur si simplu Thistlegormul lui Bogdan. Marea era lina la suprafata in ziua aceea si noi am dormit pe puntea superioara mangaiati de vantul cald al lunii octombrie egiptene. Nu am vazut mare lucru din meandrele albastre ale stramtorii Gubal toropiti in somnul diminetii. La Thistlegorm vanzoleala mare, aglomeratie de vase. Divemasterul vasului, Oleg, sare sa lege vasul si se epuizeaza intr-un curent puternic de suprafata. E nevoie de un alt ghid sa sara sa-l ajute. Oleg se intoarce pe vas cu ochii rosii tremurand de efort. Nu poti ghida asa ii spun si impartim grupul lui intre noi. Iata-ma cu inca 3 rusi pe cap, scafandri pe care nu-i cunosc, nu le-am facut eu briefingul, nu le vorbesc limba. Nu spun nimic, dar ma pun in garda. Franghia de coborare e legata in partea sparta a epavei, in apropierea bombelor. Rusii se bulucesc, coboara prea jos. Roxanta incaseaza cateva labi peste cap, Bogdan e inghiontit, Radu e impins la coada. Lume multa sub apa ca pe Calea Victoria, vizibilitatea nu prea grozava, zgomot de elice. Intram in bucataria epavei. Aceasta scurta penetrare e esentiala pentru mine, aici imi dau seama daca ma pot aventura sau nu cu grupul meu in cale la a doua scufundare. In apropierea vagoanelor 2 dintre rusii mei se pierd si eu incep sa croncanesc in masca de nemultumire. Prietenii mei sunt atenti, cuminti, ordonati. Ajungem in zona mitralierelor. Radu si Bogdan se cocota pe una din ele pentru fotografia de amintire. Roxana calculeaza planul, trage doua shoturi si ii grabesc pe parte elicei, dar curentul ne sufla aici in piept. Ei bine, elicea o vom vedea alta data imi spun si incepem sa urcam, la timp, caci Buburuza, semnaleaza 40 de bari. La safety stop o trec pe Buburuza pe butelia de rezerva si verific computerele tuturor inainte de ai lasa sa urce la suprafata. Bogdan e in culmea fericirii, topaie ca o vrabiuta de colo colo cu tigarusele lui, mai vreau, mai vreau ne spune si se prabuseste in apa sa se racoreasca. Cu Roxana ne asezam pe platforma in soare sa ne bucuram de spectacolul vaselor. Radu verifica echipamentele, e relaxat ca intotdeauna. Cel mai tare ma bucur eu, ma bucur ca ei sunt cu mine.

[peret]

Frumos povestit ca intotdeauna. Efectiv parca sint acolo...nu, nu..parca vreau sa fiu acolo si eu!