viata de scafandrel

[eugen]

Multumesc din adancul sufletului Mikerot, nici nu stii cata cinste imi face apreciarea voastra. Nu exista clipa in care sa nu "scriu" , uneori doar cu mintea. Imi trebuie multe zile sa analizez ceea ce traiesc. Unele din experientele mele ma marcheaza atat de profund, bune, rele, incat imi trebuie multe zile sa-mi revin. Vara aceasta Marea Rosia mi-a ingaduit sa vad multe din secretele ei si am intalnit oameni exceptionali prin modestia lor, experienta lor. Am avut cinstea deasemenea sa intalnesc scafandri veniti din tarisoara noastra. Povestea lor trebuie sa o spun. Va doresc tuturor sanatete si ape limpezi sa mai aveti rabdarea de a citi povestioarele mele.

[VALI]

sarut'mana!!!

[eugen]

Stateam printre cutiile cu echipamente in port in acea dimineata calduroasa de august si-l asteptam pe Adrian Lipan. Ma
incercau aceleasi emotii care ma incearca de fiecare data cand cunosc scafandri romani. Sunt sute de turisti care trec cu
ghizii lor sub soarele puternic. Adrian apare si ne strangem mainile cu prietenie. Are o punguta de hartie plina de prajituri
pentru mine. Cand imi aude vocea tresare nitel, sunt racita cobza si vorbesc ca din fundul cavernei, tusesc nesanatos. Patesc la fel in fiecare vara de la prea multa inghetata, oboseala si aer conditionat.
Zeci de vase albe parasesc portul in acelasi timp. Marea e nefiresc de albastra. Pe vasul Dallas ne facem loc printre
echipamentele celorlalti scafandri. Adrian e atent la toate indicatiile mele, putin stresat, saritor sa ajute si sa faca
totul cat mai eficient si bine. Ne pregatim echipamentele de cum se pune vasul in miscare. II inspectez echipamentul
personal, calitatea mastii, cantaresc costumul, estimez cat plumb i-ar trebui. Vazandu-l cum isi pregateste echipamentul,
zambesc, elevul e oglinda instructorului si Adrian face cinste instructorului lui. Abia apoi avem putin timp sa vorbim despre
parcul national Ras Mohamed.
Parcul, ii spun, e toata aceasta intindere de desert, nimic la suprafata si imensa bogatie sub apa. Guvernul inchide portiuni
din parc pentru 7 ani si deschide altele vizitatorilor, dar noi ne scufundam in aceleasi locuri sa protejam cat mai mult din
aceste gradini. Cand sunt mai mult de 200 de scafandri pe zi care se scufunda in acelasi loc 12 luni pe an, iti pui problema
de a le proteja cat mai mult. La Sud se ridica din mare o stanca inalta si povestea spune ca profetul Mohamed a venit si s-a
inchinat intr-o zi acolo privind marea. E perioada cea mai frumoasa a anului pentru scufundari. Marea are temperatura de 28 de grade si vizibilitatea adanca.
Sarim in deriva langa peretele Ras Za'atar. Coboram incetisor cu reciful la mana stanga. Il privesc pe Adrian in fiecare
clipa cerandu-i sa egalizeze in tot momentul. Pe la palierul de 18 metri ne orpim si iscodim totul. Adrian e atras de
peisajul adancului, dar foarte concentrat in acelasi timp la echipamentul lui. Ne intampina dintele de piatra cu imensa
dantela a unei gorgonii si prima tabla de coral Acropora, mare car o masa de sufragerie. Adrian e in siguranta, aluneca usor
in spatele meu. Urcam nitel pe peretele abrupt si caut o limba de curent sa ne poarte mai repede spre surplombele de piatra. Acolo penumbra e atat de linistitoare, si peretele acoperit complet de o dantela delicata mov. Sunt bucuroasa sa gasesc o pisica de mare. Adrian imi povestea ca fetita lui a vazut una la snorkeling. Ochii ei sunt galbeni aurii si marginile
valuroase ale inotatoarelor sunt tivite cu albastru fosforescent. Partea aceasta a recifului are multe surplombe umbroase,
imediat dupa colt se face lumina, multa lumina. Reciful e parca acoperit de plante ca pe o campie, as vrea sa-i spun lui
Adrian sub apa, stii, acestea nu sunt plante, sunt toti corali, dar din detentor ies doar bule, blup, blup, blup! Facem
palierul de siguranta langa o caverna. Aceasta e plina, plina de pesti hachette, copiii cavernelor. il var pe Adrian la
intrarea cavernei si-l las sa se bucure de aceasta neasteptata multitudine de pesti. Cu mult bun simt, Adrian incearca sa nu
atinga reciful, e greu sa te mentii intr-un loc atat de ingust. La suprafata ma simt mai bolnava ca niciodata, febra a urcat
iar, dar Adrian zambeste cu caldura si-atunci pentru mine asta e tot ce conteaza.

[VALI]

foarte frumos...
cand citesc astea toate, parca sunt si eu buddy diver cu voi :p

[scubadiver.ro]

Iti multumim pentru feedback.

[mikerot]

Vreau sa anunt "familia de scufundaci" cu nedisimulata mandrie ca fetita mea si cu mine am trecut cu brio la gradul urmator, PADI-AOWD. A fost un curs deosebit de placut si recreativ. Am invatat si am acumulat multe lucruri noi si mai ales experienta. Am avut sansa sa-l facem la cele mai minunate pesteri scufundate din Grecia, in Zakinthos, la KERI CAVES. Pe langa toate, instructor ne-a fost ALEXANDER COX, un irlandez care are inca nedepasit recordul de cel mai tanar DIVE MASTER. La varsta de 18 ani si 2 zile a fost autorizat PADI-INSTRUCTOR (OWSI). Clubul de diving unde am facut cursul este TURTLE BEACH DIVING CENTER in localitatea LIMNI KERIOU, langa KERI, in SV insulei. Un centru de diving profesionist, cu oameni minunati, care ofera clipe unice, extraordinare in conditiile reale de PADI-5 STARS. Recomand cu caldura daca cumva ajungeti pe acolo.
Ape limpezi si zile senine!
Serena si Mihai

[ursulbrun]

Felicitari si SCUFUNDARI MINUNATE

[scubamario]

. Clubul de diving unde am facut cursul este TURTLE BEACH DIVING CENTER in localitatea LIMNI KERIOU, langa KERI, in SV insulei. Mihai

Un club intradevar profesionist, cu 3 instructori germani si la care 80 % din clienti erau nemti,dar care avea o regula:scafandrii participau la incarcarea/descarcarea echipamentului si a buteliilor de pe vas ceea ce nu se poate spune despre dl.Mihai aici de fata.
Nemtii puneau osul la treaba,dl.Mihai nu, se facea ca ploua.
In acel moment mi-a fost rusine ca sant roman.
Imi pare rau daca am fost prea acid dar chestia asta mi-a ramas pe creier de atunci!

[mikerot]

Scubamario,
Nu cred ca am facut scufundarile in acelasi timp si in aceeasi locatie, pentru ca ar fi fost normal sa schimbam macar cateva vorbe, romani fiind amandoi.
Daca ai fi fost totusi acolo, atunci, ai fi remarcat ca la fiecare incarcare-descarcare de echipament pe vas eram de obicei primul in lantul uman creat, pe prova vasului, primind sau dand (incarcare sau descarcare) materialele: buteliile si cutiile cu echipament direct de la/catre blondul Alex, instructorul nostru (culmea e ca am si fotografii in acest sens facute de fata mea, le pot trimite oricand).
Marele nostru poet spunea ca : E usor a scrie versuri/ cand nimic nu ai a spune.... Ca sa-l parafrazez in cazul tau: e usor sa arunci cu noroi sau sa demolezi un lucru frumos cand nu stii sa construiesti. Poate era mai frumos sa te prezinti si sa stam de vorba (asta daca totusi ai fost acolo atunci.....) Sau poate te uitai la mare si luai ceva din frumusetea si calmul ei, iti mai diluai acreala din suflet si-ti mai limpezeai noroiul.
Sa ai oricum zile senine si ape limpezi !

[cricri]

Buna Ligia, ma bucur sa vad ca ai revenit. Ne-am cunoscut in Martie, eram inpreuna cu sotia mea iar tu mi-ai facilitat intalnirea cu Alin pentru cateva zile de scufundari.
Lena R.s-a bucurat foarte tare cand i-am povestit ca v-am intalnit in Sharm si ca sunteti bine. Va transmite si ea salutari alaturi de mine.

[eugen]

Multumesc Cricri, lumea asta mare e mica. Ma bucur ca te gasesc cu bine si ca esti la fel de atras de frumusetile marii. Ape limpezi si salutari tuturor in tarisoara noastra.