viata de scafandrel

[eugen]

Viata de scafandrel nu e intotdeauna una usoara pline de animalute si peisaje din poveste. De cateva zile ma scufund cu un cuplu venit parca din desene animate. Acesti doi scafandri sunt cand in stanga mea, cand in dreapta, cand pe capul meu, cand pe labile mele, cand in cadere libera, cand in urcus de catapulta, golesc o butelie intreaga la o scufundare de 30min, eu, nu ei, atat ma perpelesc sa-i tin sub apa. Lui Thierry i se invarte centura pe mijlocelul de 100 de kile ca la hora, iar Martine inoata de regula in picioare, deunazi a topait pe capul unui biet peste crocodil de nu mai stia saracul pe unde sa o apuce. Tot incerc sa le explic una alta si ei ma asculta cuminti si cu voie buna si-s de-acord cu tot ce le zic eu, dar de indata ce coboram parca-i loveste strechea si nu mai prididesc sa mi ti-i dirijez departe de recif, si cand mai iau cate o laba peste masca asa cu drag mi-as dori sa-i piste macar o meduza sau sa vina un peste mare si sa mi ti-i sperie. Au amandoi computer Galileo de ultima generatie si pe vas ne uitam la profilul scufundarii, arata ca la yoyo. Nu coboram niciodata mai jos de 10m si nu le pot arata mai nimic ca daca le arat o chestiuta mica matura cu labele totul in jur, daca le arat pesti asa de bine dau din brate in toate laturile incat fug pestii de noi cu 100 la ora, asa ca le arat peisajul si ei sunt multumiti, oricum Martine are masca corectoare si vede total alte lucruri decat ma astept. Le dau diverse chestii de facut sa mai progresam. Thierry are agatat de BCD o harta cu pesti si l-am pus la identificarea lor, a pierdut desigur creionul. Am zis in alta zi sa repetam oleaca cu parasuta si a puscat-o in doi timp si trei miscari. Pe Martine o pun sa ne supravegheze ca oricum ea nu poate sta decat calare pe labele mele. Baieti, sufar zilele astea mai rau ca un caine de pripas...

[Misa]

Viata de scafandrel nu e intotdeauna una usoara pline de animalute si peisaje din poveste. De cateva zile ma scufund cu un cuplu venit parca din desene animate. Acesti doi scafandri sunt cand in stanga mea, cand in dreapta, cand pe capul meu, cand pe labile mele, cand in cadere libera, cand in urcus de catapulta, golesc o butelie intreaga la o scufundare de 30min, eu, nu ei, atat ma perpelesc sa-i tin sub apa. Lui Thierry i se invarte centura pe mijlocelul de 100 de kile ca la hora, iar Martine inoata de regula in picioare, deunazi a topait pe capul unui biet peste crocodil de nu mai stia saracul pe unde sa o apuce. Tot incerc sa le explic una alta si ei ma asculta cuminti si cu voie buna si-s de-acord cu tot ce le zic eu, dar de indata ce coboram parca-i loveste strechea si nu mai prididesc sa mi ti-i dirijez departe de recif, si cand mai iau cate o laba peste masca asa cu drag mi-as dori sa-i piste macar o meduza sau sa vina un peste mare si sa mi ti-i sperie. Au amandoi computer Galileo de ultima generatie si pe vas ne uitam la profilul scufundarii, arata ca la yoyo. Nu coboram niciodata mai jos de 10m si nu le pot arata mai nimic ca daca le arat o chestiuta mica matura cu labele totul in jur, daca le arat pesti asa de bine dau din brate in toate laturile incat fug pestii de noi cu 100 la ora, asa ca le arat peisajul si ei sunt multumiti, oricum Martine are masca corectoare si vede total alte lucruri decat ma astept. Le dau diverse chestii de facut sa mai progresam. Thierry are agatat de BCD o harta cu pesti si l-am pus la identificarea lor, a pierdut desigur creionul. Am zis in alta zi sa repetam oleaca cu parasuta si a puscat-o in doi timp si trei miscari. Pe Martine o pun sa ne supravegheze ca oricum ea nu poate sta decat calare pe labele mele. Baieti, sufar zilele astea mai rau ca un caine de pripas...

Foarte amuzanta povestea ta ) Iti pot sugera sa-i legi cu un cablu cam la 1 m distanta intre ei...sa vezi ce flotabilitate perfecta vor avea no more yoyo

[peret]

Viata de scafandrel nu e intotdeauna una usoara pline de animalute si peisaje din poveste. De cateva zile ma scufund cu un cuplu venit parca din desene animate. Acesti doi scafandri sunt cand in stanga mea, cand in dreapta, cand pe capul meu, cand pe labile mele, cand in cadere libera, cand in urcus de catapulta, golesc o butelie intreaga la o scufundare de 30min, eu, nu ei, atat ma perpelesc sa-i tin sub apa. Lui Thierry i se invarte centura pe mijlocelul de 100 de kile ca la hora, iar Martine inoata de regula in picioare, deunazi a topait pe capul unui biet peste crocodil de nu mai stia saracul pe unde sa o apuce. Tot incerc sa le explic una alta si ei ma asculta cuminti si cu voie buna si-s de-acord cu tot ce le zic eu, dar de indata ce coboram parca-i loveste strechea si nu mai prididesc sa mi ti-i dirijez departe de recif, si cand mai iau cate o laba peste masca asa cu drag mi-as dori sa-i piste macar o meduza sau sa vina un peste mare si sa mi ti-i sperie. Au amandoi computer Galileo de ultima generatie si pe vas ne uitam la profilul scufundarii, arata ca la yoyo. Nu coboram niciodata mai jos de 10m si nu le pot arata mai nimic ca daca le arat o chestiuta mica matura cu labele totul in jur, daca le arat pesti asa de bine dau din brate in toate laturile incat fug pestii de noi cu 100 la ora, asa ca le arat peisajul si ei sunt multumiti, oricum Martine are masca corectoare si vede total alte lucruri decat ma astept. Le dau diverse chestii de facut sa mai progresam. Thierry are agatat de BCD o harta cu pesti si l-am pus la identificarea lor, a pierdut desigur creionul. Am zis in alta zi sa repetam oleaca cu parasuta si a puscat-o in doi timp si trei miscari. Pe Martine o pun sa ne supravegheze ca oricum ea nu poate sta decat calare pe labele mele. Baieti, sufar zilele astea mai rau ca un caine de pripas...

)) sint pe jost de ris.....excelent! Sa ne mai povestesti progresele lor...

[eugen]

Daaa... declar cu mare multumire ca Thierry si Martine au plecat, asa ca atunci cand i-am vazut cu bagajele in fata hotelului imi venea sa scot steagurile, tobele si sa joc o calusereasca. Mi-au lasat cadou niste carti si cativa banuti si am mancat cateva kile de capsuni in cinstea lor si nu ma pot supara pe ei , dar m-as tare bucura daca anul viitor si-ar dori sa se scufunde in Maldive sau macar oriunde altundeva.

[eugen]

De cand ma invart eu in industria scufundarilor am avut parte sa port tricourile multor centre, care mai de care in forma si culoare. Unele mi-au placut, pe altele le-am detestat, dar se intampla ca atunci cand esti in hora trebuie musai sa joci. M-au fascinat intotdeauna logo-urile lor, adica sa spui ceva cum trebuie in putine cuvinte si sa sune cum trebuie. Dive is fun, Dive diffrerent, Dive safety, Dive deep, Conservation trought education... Cel mai mult imi plac tricourile scolii Elite. Pe ele sunt imaginea pestilor cunoscuti din Marea Rosie, numele latin al pestetui si RESPECT.

[eugen]

Omul invata din experienta proprie. Bogdan estimeaza multumit ca cea mai buna achizitie pe care a facut-o in marea Rosie e costumul lui shorty care l-a dezpovarat de cele 14kile si de supracaldura costumului de 7mm. Zburda de fericire ca n-o sa mai sfarseasca in frustrarea octopului meu la 5m. Roxana buburuza si-a parasit si ea costumul shorty, cu nasul lejer infundat, pentru caldurica costumului meu Aqualung 5mm. Acest costum a vazut multe, sireacul, trebuie ca i-a ramas acum 5mm doar in gluga, face parte din categoria fosilelor si de fiecare data cand Roxana il imbraca, se mai rupe intr-un loc, mai paraie in altul, mai cade o bucatica. Asa se face ca dupa cele 5 zile de scufundari, Buburuza avea aerisire sub brate, pe picioare, pe maneci, direct sa simta pulsul marii. Radu e constant in shorty-ul lui. Si-a imbracat intregul Camaro doar la Thistlegorm, pentru ea, epava cu E mare. Iata-ma cu o oribila, urata foc, alien mask cu protectii la urechi pentru a ma proteja de jalea unei otite externe. Pe platforma, aflati la intervalul de suprafata, renuntam la cumintenie si devoram tigaruse, dormitam in soare ca serpii. Radu incepe... il mananca ba un picior, ba la umar, ba urechea dreapta, ba degetul stang, vorbeste nevinovat numai de bends si eu, serioasa cum sunt, intru imediat in alerta. Vorbim de narcoza, de boala de decompresie, de adancime, incet, incet depanam povestile scufundarilor mele, cele auzite si neauzite.

[eugen]

Elevul meu Gregory e un pachet de muschi. Subtirel ca tras printr-un inel pe mijloc, nu prea inalt, Gregory face cinste armatei aerului franceze. Abia l-am indesat intr-un costum talia 8 si, cu 10 kg de plumbi, incepem cursul Open Water. Cand incep acest curs, stresul meu e la fel de mare ca al elevilor mei. Ma intreb dimineata de 100 de ori, oare am sa reusesc? Cat de simplu pare totul la inceput, si sunt atat de multe exercitii. Trebuie sa gasesc solutii pentru fiecare scafandru in parte, in functie de caracterul fiecaruia, sa stiu sa explic, sa ma pot face inteleasa. Gregory a ascultat cu mare atentie briefingul cu descrierea exercitiilor, dar odata ajuns in apa incurca totul: umfla vesta cand ar trebui sa dezumfle, inoata in forta, se catapulteaza in sus incercand sa se mentina sub apa, cade ca un gandac cand in dreapta, cand in stanga, uneori il intorc ca pe un pui la frigare, har Domnului suntem pe platoul de nisip din Naama Bay si adancimea mica nu-i poate rani urechile. Sunt ca un dirijor. Gregory face ochii mari de fiecare data cand o ia in sus si nu intelege de ce nu se poate opri. Nu te mai zbate ca gandacul ii spun si-i dau o scatoalca peste degete de fiecare data cand incurca butoanele inflatorului, asta il face pe Gregory sa rada. E bine ca il apuca rasul, astfel i se umple masca, il vad cum incepe sa fornaie si vrea s-o ia in sus, s-o crezi tu ca te las, il tin bine de BCD si-l apuc de nas obligandu-l astfel sa respire pe gura. Gregory tuseste, a gustat o tara de apa sarata, ii dau lacrimile, dar se linisteste. O luam de la inceput ii fac eu semn. Gregory isi face o cruce mare pe piept, nu se lasa. Se uita la noi pestii sageata si crabii de nisip fug terorizati, pazea, vine Gregory!
Termina Gregory cursul si iesim noi pe vas pentru primele scufundari de agrement. Nimerim zi grea pe mare, vant puternic, valuri mari. Suntem pe vasul Gold Land, un vas mic de lemn si cu atat mai mult ne clatina. Cutiile cu echipament o iau razna alunecand dintr-o parte in alta a platformei. Se desprinde bara de care stau agatate costumele si-i cade in cap lui Stephan. Se desprinde un colac de salvare si-i cade in cap lui Ahmet. Vrrrrr se aud castroane cazand in micuta bucatarie a vasului. Cad pantofii din rastel, vad un slap furat de valuri. Ne improasca stropi de apa, suiera vantul. Ma gandesc, baieti, sper ca ati analizat buteliile de nitrox cand trebuia ca in harmalaia asta nu mai e chip sa faci nici o analiza. In salon o doamna respectabila ma priveste pietrificata tinandu-se cu amandoua mainile de masuta, cred ca face lista tuturor rugaciunilor pe care le stie. Gregory nu mai stie de ce sa se tina. Vomita nitel, recunosc spaghetele si salata de morcovi. Parcul National Ras Mohamed pare in ziua judecatii de apoi. Impreuna cu ceilalti ghizi nu mai prididim sa-i recomfortam pe scafandrii nostri anesteziati de rau de mare. Facem totusi prima scufundare si nimerim intr-o vizibilitate redusa ca in marea noastra in zi de iarna. Gregory e siderat. Recuperarea scafandrilor in zi de furtuna e sportiva, ne taram pe platforma la capatul puterilor. Bem cu Gregory un ceai fierbinte, inca imbracati in costumele ude si-i zic, vezi, aveam dreptate sa te stresez sa inveti bine la curs, partea cea mai grea a trecut. Cand pleaca, Gregory ma ridica pe umar ca pe o mingiuta chiuind de bucurie.

[Bimbo]

-frumos povestit!!-clar ca are darul povestirii!!neaparat daca scoate cineva o revista sa o treaca pe Eugen-in organigrama!

[eugen]

Multumesc frumos, Bimbo!

[eugen]

La o saptamana dupa ce a furat-o marea, ne-am dus sa ne scufundam la Emperor Fraser. Nu mi-a fost dat mie prea des sa partici p la vanatori de epave si cand colegul meu Costa m-a anuntat ca mergem sa cautam proaspata epava Emperor Fraser, mi-am anuntat scafandrii ca ne vom scufunda la o epava pe care nu o cunosc, m-au privit zambind cu bunavointa. Era o zi calda de ianuarie, extrem de frumoasa si limpede in stramtoarea Gubal. Emperor Fraser, un mic vas elegant de liveaboard cu structura de lemn, plecase din Hurgada. Prins in vanturile puternice ale serii de ianuarie, s-a izbit accidental de Bacon Reef pe cand incerca sa amareze pentru noapte la intrarea in laguna recifului. Vasul a fost pierdut si s-a scufundat nu mai departe de 50m de faimoasa epava Dunraven. Din fericire nu au fost victime, scafandrii si echipajul au fost repede culesi de zodiacurile celorlalte vase de liveaboard aflate in zona. Cand marea s-a lasat din nou adormita, la cateva zile dupa accident, scafandrii au cules echipamentele si lucrurile de valoare, dar multe din efectele personale s-au pierdut.

Am inceput sa o cautam de la suprafata in limpezimea diminetii si dupa nici jumatate de ora de invarteli am zarit-o traversata de bancuri de baracuda. E lucru stiut ca toate obiectele par mari sub apa, ma asteptam sa gasesc un vas mare asa cum sunt de obicei vasele de liveaboard. Extrem de palida in albastrul marii si dezolant de singuratica, Emperor Fraser mi s-a parut mica. Ma incerca o senzatie stranie sa vad o epava proapata, atat de diferita de celelalte epave pe care le-am cunoscut, acoperite de corali si vietati, transformate in adevarate muzee subacvatice in trecerea anilor. M-au intampinat mai intai o sumedenie de obiecte imprastiate de-a valma pe platoul nisipos al recifului ca pe un teren de lupta parasit: oale, carti, prosoape, cearceafuri, scule, fiare contorsionate, curele, capace, suruburi, plastice... Mi s-a strans inima cand am realizat ca partea aceasta extrem de zdrobita pe care o priveam printre corali, ca macinata de mii de ciocane, era sundeckul vasului, smuls ad literam si tarat de curenti. Abia apoi am vazut vasul, culcat putin intr-o parte. Nu am gasit numele vasului, dar am putut citi inscriptia de pe portside Emperor Fleet. com. Platforma de lansare era si ea zdrobita, facuta franjuri de parca reciful ar fi taiat-o cu foarfeca. Inotand pe platforma de imbarcare, am dat peste o gaura de largimea unei ferestre. Am zarit motoarele vasului vopsite in verde, neatinse de accident, dormind in cala in umbra. Am cules cateva centuri si o agrafa cu pietricele colorate. Salonul vasului era complet distrus. Schije de lemn peste tot, fieratanii contorsionate, o saltea plutind intr-o pozitie stranie si un cearceaf alb miscandu-se fantomatic prins intr-o masinarie murdara de ulei. Apare colegul meu Victor din interiorul vasului cu un televizor in brate si-l aseaza pe punte. Colegul meu Costa isi varase doua furculite in cureaua mastii. Culeg o cutie cu orez Basmati, o cescuta si un enorm tub de silicon. Costa imi agata de BCD o lampa. Inregistram adancimea in diverse colturi. Sarmanul vas avea o gaura pe portside de marimea unei chiuvete. Scafandrii nostri inoata ca apucatii incercand sa prinda epava in mii de fotografii. Atingem cu totii pe rand elicea sa-i dam vasului omagiul nostru. Adunam scafandrii si-i indreptam spre coarda de urcare supraveghindu-le atent manometrele, computerele. Costa mai culege vreo 10 furculite si le infinge pe toate in cureaua mastii. O mai privim o data de depearte, de la palierul de siguranta, si-i zarim doar silueta alba. Sarmanul vas mai are putin de stat aici, il fura curentii si-l taraie in adanc.

[scubadiver.ro]

Multumim pentru informatie Eugen,

Aici este si un link de la o scufundare la noua epava : http://www.youtube.com/watch?v=PDz8KR2rtZE

[Bimbo]

intotdeauna am fost incintat de povestirile lui eugen si le-am recitit cu mare placere de fiecare data,ce ma surprinde cum un vas se scufunda,nu avea compartimente etanse?eu la barcile din fibra care le-am construit pun intotdeauna flotoare ,astfel ca poti sa o tai cu drujba si nu se scufunda,astfel nu poti sa le omologhezi.Cred ca vasul nu era construit in europa sau america,sigur!

[eugen]

Cool! Sunt super incantata sa revad epava, nici nu speram. Multumesc mult Ramiro, multumesc si cititorilor mei!

[peret]

Frumos, frumos. Merci! Ce dor imi este de o apa calda, fara dry suit si cu vizibilitate corecta!

[mikerot]

Eugen,
Nu e corect: dupa atata timp in care ne-am obisnuit cu povestile tale despre frumusetea vietii in adancuri, nu meritam sa ne "lasi pe uscat" si sa ne privezi de ele.
Te rugam sa-ti aduci aminte si de noi si sa mai scrii.
Sa stii ca pentru multi ele reprezinta o "incarcare energetica pozitiva" care ne da impulsul de a merge inainte si de a privi viata cu alti ochi. Pentru multi poate a reprezentat chiar motivatia scufundarii si dorinta de a vedea singuri lumea minunata pe care o descrii.
Noi (fata mea si cu mine) plecam in Zakinthos sa ne luam brevetul de AOWD, mai facem un pas "mic pentru omenire, dar mare pentru noi".
Multumim, zile senine si ape limpezi!
Mikerot